“Mă urăști?”, întreabă Mariah Carey, lipindu-mă de silueta ei bine tonifiată, într-o îmbrăţișare fermă. “Îmi pare asa de râu că am întârziat,” spune ea, uitându-se în ochii mei pe măsură ce se îndepărtează și își flutură în aer amândouă mâinile, ca să arate ceea ce eu pot doar bănui în expunerea ei de motive. “Oja încă nu s-a uscat!”
E 12,37 a.m. Sânt în camera de zi a unui apartament dezordonat aflat la un etaj superior al hotelului Beverly Welshire Four Seasons din Los Angeles, și “Mimi” a întârziat, de fapt, mai bine de două ore și jumătate la interviul nostru de vineri seară. Comportament clasic de divă: să-i facă pe ziariști să-si răcorească nervii la barul hotelului, în timp de Mimi — ce? Își face unghiile? Da.
De ce nu mă supăr? Spre deosebire de specia de staruri artificiale, lipsite de talent și care expectorează tot felul de cântece pop, Mariah își vede de treabă, de aproape 20 de ani, și rezultatele continuă să se vadă. Odată cu lansarea, în aprilie, a celui mai recent album al său, E=MC², și a piesei ironice “Touch My Body,” interpretată într-un cadru informal, cântăreaţa care face acrobaţii vocale pe șapte octave a depășit recordul lui Elvis pentru cele mai multe single-uri pe locul 1, în topul Billboard. Acum, cu 18 hituri aflate pe locul 1, ea are șanse să-i detroneze pe Beatles (care au 20) — asta în condiţiile în care toate cântecele, cu excepţia unuia, au fost compuse de ea sau o au drept co-autoare. Albumul de debut, care ii purta numele, a fost lansat în 1990 și a câștigat discul de platină de nouă ori; de atunci a mai înregistrat 10 albume în studio și este cântăreata cu cel mai mare al treilea număr de vânzări, după Barbra Streisand și Madonna. A scăpat dintr-o căsnicie dezastruoasă cu fostul director de la Sony, Tommy Mottola, și a suferit o depresie nervoasă în 2001. Albumul The Emancipation of Mimi, cel mai bine vândut în acel an, a însemnat pentru ea o revenire rapidă, care aproape a șters din minţile noastre amintirile legate de eșecul cu Glitter, filmul care, împreună cu coloana sa sonoră, a fost criticat și eviscerat public în 2001.
Iar pentru mine, la această oră târzie de vineri noaptea, nu e puţin lucru faptul că figura ei tinerească radiază irezistibil de frumuseţe și inocentă fermecătoare. Îmbrăcată în blugi Louis Vuitton (“Noii Lou-ees,” spune ea cu accentul său autoironic de mahala), care vin pe ea ca turnaţi, cu o “bluză veche de trening din 1991” peste un body negru Wolford, ea se așază pe sofaua dublă, întinzându-se comod. Cu picioarele încrucișate, încălţate în eleganţii ei pantofi negri cu toc Azzedine Alaïa, Mariah întruchipează o versiune moderna, complet îmbrăcată, a tabloului Venus din Urbino al lui Titian.
Dar, cel mai important, Venus Mimi pare fericită — “in stare de sărbătoare,” după cum spune ea. Și de ce n-ar fi? Cu un alt album de succes la activ și două filme noi (Tennessee, care i-a adus deja recenzii decente în circuitul de festivaluri, și o apariţie singulară în filmul lui Adam Sandler You Don't Mess With The Zohan),recent numită de Time unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume — într-un număr care conţine și un tribut entuziast adus de eroul său, Stevie Wonder — Mariah are destule motive să sărbătorească. A și mai e și recenta căsătorie surpriză de pe insula Eleuthera cu actorul rapper de 27 de ani Nick Cannon, care, mi s-a spus, dormitează în camera alăturată. Noul soţ are, cu siguranţă, un somn greu (“Nimic nu-l poate trezi,” spune Carey), având în vedere lătrăturile stridente care se aud din când în când din dormitor.
Desi am fost prevenit asupra reputaţiei ei de persoană nocturnă, încep prostește conversaţia întrebând-o dacă e obosită.
“Arăt bine?,” îmi răspunde ea cu o voce mătăsoasă.
“Arăţi extraordinar,” răspund, asigurând-o că nu am vrut să insinuez că ar arăta altfel decât perfect. Nu mint — arată fantastic. Imi spune despre antrenoarea ei franţuzoaică, Patricia, al cărei cuvânt preferat în timpul antrenamentelor este, bineînţeles, “encore.” “E cam cât mina mea — ăsta e corpul ei,” spune, înconjurându-și bicepsul stâng cu mina. “Dar e numai mușchi. Nu e deloc subnutrită. E mulţumită de mine. Acum mă lasă să mănânc.”
Sorbind Gatorade Ice dintr-un pahar de vin (să fie oare cina sau micul dejun?), Mariah dezvăluie pagini din viaţa ei, care seamănă cu o carte de povesti. Prima ei căsătorie, cu Mottola, la 23 de ani, poate fi asemănată cu cea a prinţesei Rapunzel, prinsă în tur (sau, mai precis, un conac imens, de 10 milioane de dolari, în Bedford, Connecticut). “De câte ori eram nefericită,” spune Carey despre trecutul său, “visam să fiu răpită. Nu voiam altceva decât o cale de scăpare, dar ea nu exista.” La zece ani după despărţirea de Mottola, frumosul și tânărul prinţ Nick Cannon a venit s-o salveze. “Aproape că m-a răpit și m-a dus într-o plimbare cu elicopterul. Apoi m-a cerut în căsătorie din nou.” Prima cerere în căsătorie fusese făcută de Cannon pe acoperișul lui Carey din Manhattan, cu câteva seri înainte, și însemnase ascunderea unui inel cu un diamant de 17 carate într-o acadea. “Încă de cînd am debutat, mi s-a spus Cenușăreasa, așa că, bineînţeles, fiind Cenușăreasa…&rquo; spune ea râzând. “Multi oameni ar zice că așa ceva nu se poate întâmpla în viaţa reală.”
Proaspeţii însurăţei s-au întâlnit în 2005, la Teen Choice Awards, unde Cannon (care atunci era cunoscut pentru filmul Drumline și The Nick Cannon Show de la Nickelodeon) ia înmânat un premiu. Totuși, abia recent au început să aibă o relatie romantică. “Am tinut totul sub tăcere,” spune Carey. “Așa că nu prea am ieșit, înţelegi? Pentru că altfel n-ar mai fi fost ceva privat. Cred că n-am vrut să le dăm ocazia oamenilor să spună că nu știu ce fac și mă grăbesc.” Înainte de a-și pune pirostriile, cei doi și-au făcut în secret tatuaje care simbolizează dragostea lor — al ei e un fluture pe spate, în mijlocul căruia scrie &lquo;Dna Cannon,” al lui e un tatuaj cu numele ei, pe tot spatele.
În vreme ce gurile rele spun că noua căsătorie ar fi inteligent sincronizată pentru a-și promova noul album, o asemenea cascadorie publicitară pare puţin probabilă. Poate că unora le e greu să înghită combinaţia asta a lui M.C. de divă strălucitoare care își întâlnește iubitul naiv, dar imaginea ei drăgălașă a fost mereu o parte a succesului cântăreţei. Conform presei, cea mai mare prostie pe care a făcut-o în timpul “căderii” ei din 2001 a fost să le dea acadele adolescenţilor în emisiunea Total Request Live de la MTV, imbrăcată într-o costumaţie sumară — o replică palidă la luptele notorii ale lui Whitney Houston cu Bobby Brown și cu drogurile. Spre deosebire de rezistentul cameleon Madonna, cu care e adesea comparată, Mariah a rămas o cântăreaţă vulnerabila, mai mult o Marilyn Monroe decât o Mae West. [Din întâmplare, Mariah a dat 600.000 de dolari pe pianul alb al lui Marilyn.) Mai mult, în ciuda vânzărilor sale, Care este considerată rareori ca fiind o forţă culturală; cu toate astea, ascultaţi-i pe concurenţii de la American Idol — câștigătoarea ediţiei a treia, Fantasia Barrino, e un exemplu bun — și cu siguranţă veţi mai auzi și alte încercări de a imita stilul melismatic (arta de a trece o singură silabă prin mai multe note) al lui Carey, precum și gesturile ei cu mâna, care însoţesc fiecare notă.
“Sint o mulţime de artiști care vor să-i cânte piesele, care vor să cânte ca ea,” spune Randy Jackson de la American Idol, care a lucrat cu Mariah de la începutul carierei acesteia. “E una dintre cele mai bune cântăreţe din lume, dar e și unul dintre cei mai buni compozitori din lume. Nu mai este nimeni ca ea. O voce minunată începe cu un ton bun; asta iubim la Nat King Cole, Sinatra, Stevie, Donnie Hathaway, Nina Simone, Ella — totul pleacă de la ton. Mariah are un ton extraordinar de blând și atât de multe abilitaţi vocale! Asta o face atât de revoltător de mortală. E o voce pe care o recunoști instantaneu la radio, ca pe un brand — și să mai fil în stare să și compui așa?! Oameni buni! Zău așa! Astăzi multi artiști — nu vreau să dau nume — au abilitaţi vocale, dar nu au un ton frumos. Cred că asta e ceea ce numim Sfântul Graal. Ea le are pe toate — totul e în gâtul ei, oameni buni!”
Producătorul Jermaine Dupri, împreună cu care Carey a scris marile sale hituri, inclusiv “We Belong Together,” și care a ajutat-o și cu multe secvenţe pentru E=MC², spune: “E o persoană care știe exact ce stil muzical i se potrivește și știe ce le place fanilor săi; este, probabil, una dintre cele mai talentate cântăreţe care există.”
“Talentul câștigă întotdeauna,” este de acord și LA. Reid, președintele de la Island Def Jam Music Group și co-producător executiv al noului ei album. “Si Mariah Carey are talent din abundenţă, e foarte înzestrată. E mereu tânără, pentru că îi place cu adevărat muzica, studiază și acumulează tot — absoarbe fără încetare muzica din jurul ei —, refuză să îmbătrinească sau să devină demodată. Pentru o artistă care activează de aproape 20 de ani, e încă una dintre cele mai tinere. Muzica pe care o face are ceva foarte proaspăt în ea. Printre fanii ei se numără și copii de 11 ani din Long Island, de exemplu. E remarcabilă această combinatie magică de tinereţe veșnică și talent uimitor.”
De multe ori talentul și celebritatea au un preţ, dar, pentru cineva care a fost ţinta tabloidelor atât de mult timp, Carey dă dovadă de o capacitate extraordinară de a nu se lua foarte în serios — după cum se vede și în videoclipul single-ului ei, care a bătut atâtea recorduri, “Touch My Body,” în care un tehnician fraier de la “Compu Nerd” (jucat de amuzantul actor cu figură de tocilar Jack McBrayer, din 30 Rock) vine la vila el ca să-i repare calculatorul și își trăiește fantezia cu Mariah, totul fiind completat de bătăi cu perne și de plimbări nocturne cu unicornul ei. “O mare parte a acestui album sunt doar glume,” spune ea, “fie că sunt ascunse sau pe faţă; dar unii oameni nu vor să accepte că pot să spun o glumă când cânt o melodie sau că pot face din glumă chiar ideea de bază a cântecului.”
Umorul, alături de muzică, a fost mereu o modalitate de evadare pentru Carey. Părinţii ei au divorţat când avea trei ani. Ea, împreună cu fratele și sora ei mai mare, locuia cu mama sa — o cântăreaţă de operă energică, irlandezo-americană — în Long Island și s-a mutat de 13 ori înainte de terminarea liceului. Aproape toată viaţa ei, până cu puţin înainte de moartea tatălui său din cauza cancerului, în 2002, Carey a avut o relaţie tensionată cu acesta — un inginer de aviaţie afro-american, al cărui tată avea sânge venezuelean.
Datorită moștenirii ei rasiale mixte, lui Mariah i-a lipsit, după cum spune ea, “sistemul de sprijin” pe care îl au cei care aparţin, în mod vizibil, unei anumite rase; pentru că are pielea atât de deschisă la culoare, oamenii nu sunt conștienţi de multe ori de moștenirea el rasială. “Deși trăim într-o societate care se bazează atât de mult pe imagine, oamenii uită că tata e negru,” spune Carey. “Asa că, în fata mea, se spun lucruri care nu s-ar spune în faţa cuiva cu tenul mai închis.”
Acest lucru a fost văzut de casele de discuri ca un aspect care poate fi exploatat în promovarea muzicii ei. “Un prieten a remarcat că eram promovată printr-un conglomerat ciudat care profita de ambiguitatea vocii mele, împingând sugestia spre muzica soul,rdquo; spune ea. “Le plăcea faptul că înfăţişarea mea era şi incă mai este oarecum ambiguă.” Această ambiguitate rasială i-a permis lui Carey să aibă succes şi la publicul de pop, şi la cel de hip-hop — o combinatie care e încă parte a cântecelor ei, notabile prin hibridizarea genurilor.
Ea spune că ambiguitatea sa rasială o impinge în mod natural să-l prefere pe Barack Obama drept președinte. “Mă regăsesc în multe dintre poveștile lui. E clar că nu sint eu analistul politic al secolului, dar e ceva care mă influenţează la un nivel mai profund decât orice altă experienţă din copilărie,” spune ea. Va cânta imnul electoral al lui Obama sau va apărea alături de el în campanie?. “Aş fi onorată, dacă el ar dori să mă implic în vreun fel. Acum doar privesc de pe margine.”
Asocierea cu Obama ar putea sau nu să aibă loc, dar Carey și-a petrecut o mare parte a carierei sale colaborând cu o serie incredibilă de artişti, de la Ol' Dirty Bastard, care cânta rap pe remixul de la “Fantasy” (piesă bazată pe un fragment din hitul anilor '80 “Genius Of Love,” al celor de la Tom Tom Club), pină la un duet cu Pavarotti pentru “Hero,” cântec pe care, recunoaște ea în fata mea, acum îl consideră “lacrimogen.” Ea speră ca în curând să colaboreze cu Wonder, care a scris despre ea în Time: “Am cunoscut numai trei oameni care au o voce minunată și un spirit pe măsură: prima mea soţie Syreeta, Minnie Riperton și Mariah.”
“Faptul că îl cunosc și că îl pot numi prieten e o mate onoare pentru mine,” spune ea. “Cred că piesele lui sînt primele pe care le-am cântat. Vom colabora cumva. Tot vorbim despre asta, der programele noastre nu prea corespund. Cu toate că și el e o pasăre de noapte.”
Nemaiputând să ignore lătrăturile furioase care se aud din dormitor, Carey se scuză și, câteva clipe mai târziu, un câine rasa Jack Russell se năpustește în camerâ.
“El e JJ.. El mi-a făcut mușcătura asta pe mină,” spune ea, arătând un mic semn chiar sub degetul mare de la mina dreaptă. “Trebule să fie mereu în centrul atenţiei sau se supără.” Glumește în legătură cu felul în care blog-urile au făcut o știre din faptul că a folosit un plasture marca Hello Kitty pentru acea rană micuţă.
Vorbind despre personalitatea sa publică, permanent în vizor, M.C. subliniază diferenţa dintre imaginea pe care o transmite prin versurile pieselor sale și ceea ce caută ea la o relaţie (iată, de exemplu, cîteva versuri din cîntecul “Migrate,” de pe E=MC²: “Dacă ești în stare să-mi aduci cadourile care-mi plac / Dacă arăţi bine și ai un Lamborghini la poartă / E clar că te califici, băiete / Altfel, migrează, pal”). “Cred că o să observi că am enumerat spiritualitatea, simţul umorului, pe cineva cu care simt că pot să am o familie, cu care să mă potrivesc din toate punctele de vedere. Nu ţin neapărat să aibă anumite lucruri… O să scriu despre asta într-un cîntec, dar s-ar putea să nu fie neapărat adevărat.”
Ca și ea, Nick este “motivat de credinţă,” spune ea. “Chiar împărtășim o viziune spirituală similară asupra vieţii… Chiar dacă aamenlii se tem de relaţiile anterioare, eu nu consider că am avut o relaţie cu primul soţ — a fost mai mult o prietenie și o colaborare de serviciu.”
Ea vorbește despre Nick cu pasiune (“E un tip extraordinar…”), dar mă avertizează că are grijă să nu vorbească în numele lui, temându-se că tot ce va spune va fi interpretat greșit de mașina avidă de bîrfe a presei. “E greu, mai ales cînd presa credibilă spune că am avut o nuntă de 4 milioane de dolari. De ce? Am stabilit cumva un buget?”E sarcastică în legătură cu zvonurile ameţitoare despre o nuntă mai formală și mai scumpă la New York: “Va fi de 4 milioane de dolari! Va fi extraordinar! Vom împărţi oamenilor aur la plecare! O să-i stropim cu aur! Va fi ceva gen Coming to America! Ce crede lumea? Ideea noastră, când am anunţat că vom face o nuntă pe plajă, a fost să fie ceva exact opus!”.
Bate din palme și-i comandă exuberantului JJ., care face ture nebunești prin cameră, să stea locului. El devine imediat atent și o ascultă. Sînt impresionat. Autoritatea ei evidentă asupra cîinelui mă face să mă întreb ce fel de mamă crede că va fi, dacă ea și Nick vor hotărî să aibă copii. Ea subliniază că, deși ea și Nick sînt celebri, e important pentru copiii lor șă trăiască „in realitate".,Poate sã te prindă atmostera de Hollywood sau cea de vedetă și ăsta nu e neapárat cel mai bun lucru pentru copii, penttu că nu au cerutel asa ceva. Vorbind în numele meu, stiu că nu m-am simtit mereu în sigurantă în copilărie, și nu e vina nimănui; nu incere sã arunc cu noroi în nimeni, dar eu chiar cred că e foarte important să fii responsabil și să te gindesti ce efect vor avea actiunile tale asupra copiilor. Trebuie să te detasezi putin, dar, ca persoane publice, nu prea sintem obisnuiti să facem asta." Cumil vede pe Nick ca potenţial tatà?.Nimeni dintre toti cei pe care-i cunosc narfiun tată mai bun decit el", spune ea.
Acum e trecut de 2,30 noaptea si, în vreme ce superstarul cu orar de vampir vorbește despre copii, fericirea ei e evidentă. “Clar, e cel mai bun moment din viaţa mea. Dacă te uiţi cu atenţie în urmă, n-am avut niciodată o viaţă personală sau, dacă am avut, purtam o mască și acea viaţă, de fapt, nu exista, înţelegi?” spune ea. “Am pus cariera mai presus de mine pentru că nu credeam că le merit pe amindouă, așa am simţit mereu ïn legătură cu mine. Asta era insecuritatea în care trăiam.” Precum fluturii cu care se imbodobește pe sine și albumele sale, a trecut printr-o metamorfoză uimitoare, de la femeia prinsă în coconul câsniciei cu Mottola — o perioadă la care se referă în mod nu tocmai subil în “Side Effects,” unul dintre cintecele mai pesimiste de pe E=MC². Cind o întreb despre melodie, cu referinţele ei lirice evidente la perioadă Mottola, și cum se compară acea perioadă cu cea de acum, ea răspunde: “E un vers la care rid: ‘După un timp ajunsesem să mint / Tu greșeai foarte mult / Iar eu îti dădeam dreptate.’ Stil cum vine asta?”, întreabă ea. “E ceva de genul: ‘Bine, ai dreptate…,’ dar pronunţat cumva așa: ‘Biiiineee, ai dreeeptaaateee…’. Ceea ce e o inșelătorie. Nu e deloc vesel. Iar eu sînt o tipă foarte veselă.”
